…From feelings to words…

Oare poate exista o poveste, in care toti ne schimbam…si ne traim vietile impreuna…si nu ne este dor….?
Nu ne-am pierdut mintile, sunt ale noastre pentru a oferi…altceva…altcuiva…
Nu putem ramane pentru a ne vedea lacrimile!
Nu!
Noi nu avem timp…Asa ca ne intoarcem…pasim apasat…si plecam!
Fara regrete!Ele nu folosesc!Fara regrete acum!Ele doar ranesc!
Oare poate exista o melodie de dragoste pe care sa o putem dansa odata…si apoi sa o stergem din minte…ca si cum s-ar transforma in altceva…?
Stim ca din afara, multi parem facuti unul pentru altul, insa realitatea dovedeste contrariul mai mereu…
Simtim ca lucrurile vor merge rau si atunci ne indreptam spre uramtoarea poveste …
Pentru ca nu vrem sa uram…dar, de obicei asta este tot ce ne ramane …un gust amar si o fantezie…de cum am fi putut trai!
Ne asezam in pat, inchidem ochii, ne gandim la noi un moment…mintea ni se goleste cu fiecare secunda ce trece…totul se schimba cu fiecare zi …se sterg clipe, momente devin doar amintiri indepartate, incepem sa dam erase vietii si ne gandim la altcineva…
Incepem sa credem cu tarie ca iubirea, intr-adevar, nu exista!

Ai luminat cerul de deasupra mea…o stea asa stralucitoare… m-ai orbit…nu-mi închid ochii…sa nu dispari…
…am clipit…si ai disparut!
Daca zidurile or să cada, o sa te alin…dacă îngerii or să plângă, o să fiu acolo pentru tine…Mi-ai salvat sufletul
…nu ma lasa acum!
Toate stelele se arată în seara asta…ele luminează cerul pentru tine, pentru noi….dar clipim …si totul dispare in fum…
ce ramane din noi?

Ne asezam si asteptam… ingeri ce completeaza credinta noatra!
Oare ei stiu locurile in care mergem cand suntem batrani, sau locul in care vom trece in nefiinta?
Atunci cand sunt intinsa in patul meu,cu ganduri ce imi alearga prin cap,cateodata simt ca iubirea a murit, dar mai apoi apare ingerul si-mi zice ca gresesc…ca ea nu moare niciodata!
Dar iubim ingerii…si atunci iubirea e eterna!
Trecand peste toate, ei ne ofera protectie,putina iubire si afectiune!Chiar daca facem bine sau gresim…
Si jos, in cascada….si sus printre nori…Oriunde ne-am duce….Stim ca ei nu ne distrug viata… Cand v-a sosi momentul ingerii nu ne vor abandona!Doar de asta iubim ingerii!
Cand ne simtim slabiti,si durerea merge intr-o singura directie,ne uitam in sus, si stim ca mereu vom fi binecuvantati cu iubire…si cand sentimentul creste…ingerii ne intaresc si ne dau forta de a trece…de asta iubim ingerii!

Traim pentru ei fara sa stim, daca i-am sau ne-au gasit,nu ne mai amintim cum a fost,dar stim ca ne-au cucerit…
Traim pentru ei pentru ca ne dau toata forta adevarului…
Traim pentru ei si nu ne e greu…
Traiesc si ei pentru noi…
Ei intre toti sunt cei mai dulci si calzi,ca sarutarile, ne sunt alaturi mereu, pentru a ne alina singuratatea, mai mult decat pentru noi,traim pentru ei! sunt muza care ne invita sa-i atingem lin!
In pianul nostru , uneori, trist, moartea nu exista daca ei sunt langa noi!
Traim pentru ei pentru ca ne dau toata afectiunea pe care o au…
Uneori lovesc cu sinceritatea, dar este o lovitura care nu doare!
Traim pentru ei pentru ca ne dau forta, curaj si realitate, pentru a ne simtii vii…
Cat de tare ne doare cand lipsesc…
Daca le cantam cu note de iubire toate sentimentele negre le indepartam…
Traim pentru ei si nimeni, nu mai poate trai in interiorul nostru!
Ei ne dau viata…
Daca ne sunt alaturi…
Traim pentru ei la limita,o luam pe drumul cel mai intunecat
Traim pentru ei intru’ tot!
Traim pentru ca ne dau mereu drumul spre iesire,pentru ca asa este muzica vietii ,fidela, sincera pentru toata viata…
Traim pentru ei pentru ca ne dau nopti de dragoste si libertate,
Iar daca ar mai fi o alta viata am trai-o, de asemenea, pentru ei!
Traim pentru ei, crede-ti-ma…
Si doar putin si pentru noi…

Exista un cantec in sufletul meu, cel pe care am incercat de atatea ori sa-l scriu dormind, dar apoi ma trezesc in frigul infinit, gasesc umpic de caldura, iar tu incepi sa imi canti din nou…
asa ca imi aplec capul, imi ridic mainile si ma rog sa pot sa fiu doar a ta,sa-ti ofer pacea pentru linistea mea si a ta…stiu acum ca esti singura mea speranta…
Canta-mi cantecul stelelor…al galaxiei tale, dansand, razand si razand din nou…
Cand simti ca gandurile mele sunt atat de departe, canta-mi si adu-ma din nou aproape langa tine…
ia-ma in brate …nu-mi da drumul…si ajuta-ma sa visez langa tine!
Iti ofer destinul meu, iti ofer tie tot ceea ce reprezint, vreau simfonia ta…Sa cante tot ceea ce reprezint atunci cand sunt cu tine…
Cu ultimele puteri…incerc sa iti ofer totul …si incepem din nou ce nu am inceput atunci… dar doar impreuna…

Oare cati din noi au gasit persoana potrivita pentru a-si petrece restul vietii?Ce facem cu cei care la un moment dat in viata dau din greseala peste o alta persoana care cred doar ca i-ar implini,si uita de persoana alaturi de care viata ar fi un lung sir de provocari in doi…o aventura continua, persoana alaturi de care pot fi fericiti.. Persoana care si-au imaginat-o dar la care nu ar fi indraznit sa viseze ca exista. Care are tot ce se gaseste separat in altii. Suna bine, nu ? Dar ce te faci cand aceste persoane doar iti sunt aratate ca exista dar nu iti este permis sa te bucuri de ele. Iti este ingaduit sa le vezi, sa stii ca exista, sa te bucuri de ele pentru cateva clipe, dar niciodata nu iti va mai fi permis sa le ai. Si te chinuie gandul ca stii ca acolo undeva exista le-ai avut si ai putea sa il faci fericit si ar putea sa te faca fericita dar asta e imposibil. Ceva va desparte. Ceva o sa va desparta mereu.
Si culmea e ca nu tine de voi. Sa fie mediul inconjurator sau doar ghinionul tau sau al lui? Niciodata nu o sa stii.
Sunt prea multe care va despart si totusi un singur lucru. Poate distanta, poate poate varsta sau poate doar destinul.
Ai vrea sa fii cu el, sa il strangi in brate, sa il saruti, sau pur si simplu sa ii vorbesti.
Ati putea vorbi ore in sir fara sa va plictisiti. Ati putea sta zi si noapte impreuna si tot nu v-ati satura unul de celalalt. Pentru ca fiecare ora unul in bratele altuia e o noua provocare.
E un risc pe care vi-l asumati cu zambetul pe buze pentru ca stiti ca va tineti in brate. Alaturi de el ati calatori pana la capatul pamantului, v-ati scufunda in cele mai adanci ape, ati inota alaturi de rechini impreuna cu el pentru ca sunteti plasa de siguranta unu altuia. Sunteti intr-o continua competitie si asta va face sa fiti si mai apropiati.
Si totusi nu puteti fi impreuna.
Plecati unul spre vest altul spre est fara sa va uitati in urma dar cu gandul la stele la care v-ati uitat in noaptea aceea.
La felul in care ti-a citit gandurile si a facut exact ce iti doreai fara ca macar sa ii dai de inteles. La felul in care stie mereu ce sa zica ca sa iti aduca zambetul pe buze. Cum la momentul potrivit stie mereu sa iti
spuna un basm in care voi erati eroii. Dar basmul mereu se termina cu telefonul care suna. Cu mama care bate la usa si iti zice sa te trezesti. Realitatea nu te mai lasa nici sa respiri. Vrei sa alergi la el dar te trezesti in bratele altuia. Iti doresti sa il auzi dar vorbesti cu altul. Ai vrea sa dezbateti probleme filozofice dar te terzesti vorbind cu altul despre meciurile stelei. Si atunci iti dai seama ca sufletele
pereche nu exista. Daca ar fi fost un suflet pereche nu ar fi trebuit sa fie imposibil nu? Ar fi trebuit sa fiti impreuna si nu tu cu altul, el cu alta dar visand unul la celalalt. Asa ca afli ca exista oameni care se imbina perfect. Care se completeaza, care se potrivesc dar sortiti sa fie cu oameni nepotriviti si asta doar pentru ca au aparut unul in viata celuilalt la momentul nepotrivit, pe o cale nepotrivita.
Ce dureros e sa ajungi in viata omului potrivit in locul si momentul nepotrivit.
Si asa fiecare din voi decide sa se multumeasca cu ce primeste. Alaturi de un tip mediocru care nu intelege nici jumatate din ce vorbesti, care nu te aude nici macar cand ii tipi in ureche, care incearca mereu sa te schimbe, sa te transforme in aceasi fiinta mediocra ca el pentru a te putea iubi. Dar sufletul tau lupta. Nu vrea sa se lase metamorfozat din lebada in ratusca cea urata de aceea petrece cel mai mult timp singur, visand, plangand, dar fara a mai spera vreodata la stele. Nu iti ramane decat sa faci ceea ce trebuie pentru ca nu poti face ceea ce simti. Si ce sentiment ingrozitor te cuprinde cand stii ca ceea ce trebuie sa faci odata simteai ca vrei sa faci si nu puteai.
Cine stie poate veti mai trece din cand in cand unul pe langa altul, tu la bratul altuia si el cu alta la brat.
Mereu altii langa voi, in timp ce voi sunteti aceasi. In fiecare va cautati unul pe altul dar stiti ca e in zadar.
Niciodata nu se va putea termina ceea ce niciodata nu a avut sansa sa inceapa…

,,Viaţa îşi dobândeşte adevărata semnificaţie numai după ce îţi dai seama care este potenţialul tău, printr-o evoluţie personală şi prin modul în care înţelegi să te pui în slujba altora. Goana după «soluţii magice» pe care majoritatea oamenilor îşi închipuie că le vor găsi «undeva acolo» seamănă cu zbuciumul disperat al celui prins în nisipuri mişcătoare. Cu cât te zbaţi mai mult, cu atât te scufunzi mai repede…

Tot ce trebuie să faci este să-ţi urmezi visul, să descoperi cum să-ţi foloseşti talentele pe care deja le deţii şi să le fii util altora cât mai bine cu putinţă. Urmează aceşti trei paşi şi te vei afla pe drumul spre realizarea visului tău… oricât de mare ar fi el!”
Jeffrey D. Smith

Un vant adie usor
Si ganduri imi rascolesc
Trecuturi ce-au fost,azi ma dor
Le uit,iar le vad si privesc.

Primesc o raza de soare
Pe chipul meu lacrimand
Ma aplec sa culeg doar o floare
Ma-ntorc la Viata si gand.

O vad si nu e,dar exista
In inima mea pe deplin
Amintiri ce se-ntorc si insista
Spre ultimul vis si suspin.

E toamna si-n suflet racoare
Mii de imagini revin
Trecutul ma-ncanta si doare
Momentul e totusi sublim.

Caci retraiesc cine-am fost
Si ce-am insemnat pt noi
Clipe-n extaz si cu rost
In sufletul meu voi purta.

Singura m-alung in trecut
Uitand ca si maine e zi
Ce voi avea de facut?
Voi plange,zambi si trai.

Icoana Iubirii e-n noi
Si ce simtim,doar prefata
La ce va fi mai apoi,
In alt trecut,ca si viata.

O pasare canta acum,
E-atat de aproape de mine,
Simt noul meu vis in alt drum
Si-n alte clipe,divine.

Ecoul din amintiri
Renaste cu-n strigat in noapte
Ma cheama spre alte trairi
In vise,saruturi si soapte.

Lumina din suflet se-aprinde
Si inima bate mai mult,
Un dor necuprins ma cuprinde,
Traiesc,iubesc si ascult.

…nu e timp pt regrete…daca as fi facut?daca n-as fi facut?daca nu era asa?daca nu ziceam,mergeam,plangeam…oare cum era?
…a fost!…
~scuze, idei frante, sau regrete nu-si au locul!am facut!trebuie sa ne asumam toata responsabilitatea!
…acte,fapte,lucruri ne fac acum sa ne amintim cum era daca…
…nimic nu poate salva. nimic nu poate readuce la viata!…doar amintirea in eternitatea ei mai poate rasfoi o carte inchisa demult…sau poate doar pusa pe un raft pt a fi redeschisa si continuata mai tarziu!
~oare de ce nu regretam faptele in sine?de ce regretam doar repercursiunile??
~oare nu putem face nimic sa reparam o greseala, pt a nu o regreta?
…cu toate astea insa …regretele pot fi absolvite de timp…acesta le rezolva pe toate!
…insa cum ramane cu constiinta???
~e rezolvata si ea de timpul uitarii???~

I found God on the corner of 1st and Amistad
Where the West was all but won
All alone, smoking his last cigarette
I said, “Where’ve you been?” He said, “Ask anything.”
Where were you, when everything was falling apart.
All my days were spent by the telephone that never rang
And all I needed was a call that never came
To the corner of 1st and Amistad
Lost and insecure, you found me, you found me
Lying on the floor, surrounded, surrounded
Why’d you have to wait? Where were you? Where were you?
Just a little late, you found me, you found me.
But in the end everyone ends up alone
Losing her, the only one who’s ever known
Who I am, who I’m not and who I wanna to be
No way to know how long she will be next to me
Lost and insecure, you found me, you found me
Lying on the floor, surrounded, surrounded
Why’d you have to wait? Where were you? Where were you?
Just a little late, you found me, you found me.
The early morning, the city breaks
And I’ve been calling for years and years and years
And you never left me no messages
You never sent me no letters
You got some kind of nerve taking all I want
Lost and insecure, you found me, you found me
Lying on the floor, Where were you? Where were you?
Lost and insecure, you found me, you found me
Lying on the floor, surrounded, surrounded
Why’d you have to wait? Where were you? Where were you?
Just a little late, you found me, you found me.
Why’d you have to wait, to find me, to fïnd me?